Obiectele usoare (tablouri, ceasuri) de pana la 3 kg sunt atarnate prin prinderea lor in stratul de tencuiala, in timp de obiectele grele sunt atarnate cu bolturi de dilatare prin fixarea in miezul de beton. Un bolt lung de 15 cm ancorat in beton la adancimea de 10 cm are o capacitate portanta de aprox. 150 kg. Aceasta inseamna ca 4-6 bolturi sunt suficiente pentru a agata dulapuri de bucatarie foarte grele, un boiler etc. Pentru a pastra continuitatea stratului de izolatie, Holmann foloseste bolturile IZO FID 50 pentru atarnarea obiectelor pe fatada exterioara a cladirii.

NU. Sistemul ICF care este folosit de Holmann asigura o etanseitate perfecta care trebuie completata prin montarea ferestrelor cu benzi de etansare plus alte detalii specifice care sa asigure o etanseitate buna la scaparile de aer. In anii 90, mitul „respiratiei peretilor” a aparut pe unele piețe. Este teoria ca peretele ar trebui sa scurga umezeala din casa in exterior. S-a spus ca vata minerala si caramizile elimina bine umezeala, in timp ce polistirenul este etans si nu o dreneaza – prin urmare, umezeala si ciupercile vor aparea probabil pe pereti.
Exista multa umiditate in cladiri – o familie de 4 persoane produce 11 kg de apa pe zi sub forma de abur (gatit, scaldat, respiratie)! Adica 330 kg pe luna. Ventilatia insa este necesara si se va face ori prin mijloace traditionale (deschizi geam) ori prin montarea unui sistem de ventilatie cu recuperare de caldura. Sistemele acestea alimenteaza permanent si confortabil spatiile locuite cu un aer proaspat cu temperatura optimizata. Aerul viciat este aspirat si transportat la recuperatorul de caldura in timp ce se realizeaza si alimentarea cu aer proaspat din exterior. Aerul viciat va fi transportat in afara iar aerul din exterior va fi preincalzit. In acelasi mod functioneaza si in timpul verii pentru racire. Pot fi realizate economii de pana la 90% comparativ cu modul traditional de aerisire. Peretii – indiferent daca sunt din caramida sau beton si polistiren – nu au niciun impact asupra cantitatii de umiditate din cladire. Singura unitate a fizicii cladirilor care se apropie de „respiratie” este coeficientul cinematic al difuziei vaporilor de apa, care descrie viteza cu care vaporii patrund intr-un anumit material. Faptul este ca polistirenul este foarte slab permeabil la vaporii de apa. Totusi, un perete „respirabil” – caramida si vata minerala de 30-40 cm grosime, cu tencuială exterioara si vopsit pe interior, are un coeficient total de difuzie atat de mic incat ar dura 11 luni pentru a transporta 3 kg de apa prin perete.
Ciupercile se dezvolta acolo unde vaporii de apa se condenseaza. Acest lucru se intampla acolo unde ajunge intr-un loc racoros – in locuri unde apar punti termice. Cel mai adesea acestea sunt conexiuni intre tavane si pereti, conexiuni ale peretilor exteriori si interni, grinzi de buiandrug.
Pentru a avea garantia unui apartament sanatos si uscat, este suficient sa aveti o ventilatie eficienta si sa folositi tehnologie de constructie fara punti termice. Peretele este destinat în primul rand sa fie o bariera la caldura si umiditate.

Polistirenul nu se oxideaza, nu dispare si nu se dematerializeaza. Se poate topi sau dizolva, de aceea este important sa se evite solventii organici (benzen, toluen, xilan etc.), temperaturile ridicate peste 90ºC actionand direct asupra caramizilor goale noi. Mitul provine din erorile de fabricatie cand in anii 70 polistirenul era lipit cu adezivi care conțin solvenți organici. In timpul lucrarilor de reparatii din anii 90, s-au observat gauri arse pe suprafața placilor unse cu lipici, interpretandu-l ca un fenomen de „oxidare”. Durabilitatea izolatiei din polistiren este estimată la cateva sute de ani. Izolatia este practic indestructibila. Materialul este protejat de un strat de tencuiala impotriva razelor UV, iar rezistenta la ciclurile de inghet/dezghet, umezeala, nefiind supus coroziunii biologice face ca peretele sa fie practic indestructibil.

Radiatia betonului este un mit, acest lucru nu este sustinut de probe. Majoritatea radiatiilor masurate in cladiri provin din surse naturale. Este o radiatie care apare in mediu, de ex. rezultata din prezenta radonului in sol. Nivelul mediu de radiatie intr-o astfel de cladire nu va fi mai mare decat nivelul de radiatie dintr-o cladire din beton armat si zidit cu caramizi, astfel incat sanatatea nu va fi pusa in pericol. Sursa principala de radiatie sunt tehnologiile de comunicatie, nu elementele din beton.